UN ARTICOL DE STELIAN TURLEA | 24.11.2022
Amos News
„La început a fost Cuvântul, scriau toate scripturile. Primul verb rostit al lui Dumnezeu, care a smuls din Nimic prima fărâmă de suflet și i-a dat o formă în care să se recunoască. Nimeni nu căutase vreodată mai departe de atât, mai înapoi în timp sau înapoi în lumea încă neîntâmplată, ca să vadă ceea ce uneori scapă până și făpturilor înaripate de acolo de sus; înainte de Cuvânt a fost Iubirea. Iubire pură, fără formă, iubirea dinaintea primului om și a primei femei, iubirea dinaintea primei lumi și a primului univers.”
Scriu editorii: „<<O mie de ani fără o zi>> este o poveste de dragoste peste timpuri, care traversează țări și destine, din viață în viață și din moarte în moarte.
În noaptea tumultoasă din primăvara anului 1243, în cetatea din Monségur, Franța, Sigrid și Darl se trezesc cu jandarmii Inchiziției la ușă în toiul nopții, veniți să îndeplinească o fărădelege care va răvăși destinul omenirii vreme de multe secole.
Vor muri amândoi până în zori, și nu le va mai fi dat să se întâlnească decât opt sute de ani mai târziu, pe pământ românesc, când se vor regăsi pe tărâmul care de mii de ani păstrează în el o pecete divină: Moldova.
În inima ei se va petrece minunea pentru care au plătit un preț atât de mare: iubirea perfectă, dincolo de durere și de moarte, din care se va naște o făptură cu harul mântuirii în suflet, cea din urmă speranță pentru omenirea care se încăpățânează, de secole încoace, să-și fie propriul ei dușman.”
Nu greșesc editorii în acest succint text de promovare, dar este prea puțin. De aceea trebuie să spunem mai multe despre această carte foarte bine scrisă, cu un subiect aproape la modă și care totuși diferă pe de-a-ntregul de ce s-a mai scris, o carte care – după părerea semnatarului acestei rubrici – ar putea apărea cu un succes răsunător oriunde în lumea mare, încât editorul român ar trebui, poate, să se gândească s-o prezinte unei mari case de editură străină și să aibă câștig.
O carte în care se amestecă magia, fabulosul, parțial science-fiction, realismul magic, cu o imaginație debordantă a autorului care te poartă prin secole, țări nenumărate, vitregii și mai ales căutări, cu scene dure de arderi pe rug, spânzurări pentru ispășirea unor păcate cumplite, violuri, dar în egală măsură și descrieri de locuri și peisaje fabuloase, aproape ireale, scene de intens și firesc amor fizic, discuții aproape nesfârșite despre viață, rolul și destinul omului, relația sa cu natura și cu Dumnezeu, discuții dense și pline de substanță, între care se strecoară și puncte de vedere ale apărătorilor ecologiști. Toate culminând cu căutarea supremă, a Iubirii.
Sunt o mulțime de scene memorabile fabuloase, de realism magic sud-american de-a dreptul: copila abia născută îngropată sub un nuc din curtea casei căruia i-a transmis pe scoarță semnul înscris de generații pe glezna fiecărei fete născute în neamul ei și al cărei trup, reciproc, a crescut, ghemuit, în sicriu, din rădăcinile nucului; sau ninsoarea de pulbere de oase care acoperă totul după o ardere pe rug a unor femei nevinovate; sau scena halucinantă a morții mamei pe care copila o plânge cu înverșunare trei zile, nedezlipindu-se de sicriu până când bătrâna se ridică din morți și-i cere să înceteze, pentru că acolo unde se duce ea e lumină și bine.
Cele două personaje principale – Sigrid, care apare prin veacuri cu felurite alte nume și renaște sub diferite chipuri, inclusiv al principesei Maria, fiica regelui Carol I și a reginei Elisabeta, moartă la cinci ani de scarlatină (foarte riscantă transformare); și Darl, care reapare după secole ca Diodor – trebuie să aducă la împlinire Profeția, care „este de fapt un cod de supraviețuire a vieții pe pământ.” „Profeția a fost scrisă când nimeni nu scria încă, atunci când cărțile de istorie narează că oamenii trăiau ca bestiile și poate încă se mai chinuiau să rămână în echilibru pe două picioare.” A fost nevoie ca Sigrid să treacă prin unsprezece vieți (mai bine de opt sute de ani, după ce, înainte, trecuseră o mie de ani fără o zi și totul să dăduse peste cap), pentru ca să ajungă în zilele noastre când se petrece și rememorarea și climaxul, unsprezece vieți cu nașteri în diferite locuri ale lumii, sub diferite nume, cu iubiri anoste ori neînsemnate, vieți adesea sfârșite pe rug sau sub ghilotină sau oricum tragic, cu permanente căutări. Iar în timpul acesta Diodor (sau Darl) renăștea și el doar pentru a veghea asupra ei, sub forme diverse. Sigrid a trăit un șir de vieți imperfecte, fiecare viață nefiind altceva decât o șansă în plus de repetiție pentru ceea ce conta cu adevărat; una dintre reguli era că nu putea să-și pună capăt zilelor singură, trebuia să aibă răbdare și să moară de o moarte sau alta. Unsprezece vieți din care își aduce aminte fiecare frântură, fiecare durere, vieți în care i-a fost frică și a ajuns să-i fie frică de frică, frică mai ales de singurătate, pentru că omul nu poate trăi singur, dar a trecut mai departe, până l-a întâlnit din nou pe El. Rătăcind prin lume ca o taină, plătind tribut mereu nevoii disperate de a fi iubită cu orice preț, chiar și cu cel al vieții ori al cunoașterii.
Și toate eforturile mereu luate de la capăt ale acestei perechi nu au decât un singur scop: să încerce să întrerupă dezastrul spre care se îndreaptă lumea, prin cea mai sublimă formă de iubire.
O poveste de iubire sublimată, poveste absolută, povestea tuturor, înmulțită la nesfârșit în nenumărate forme imperfecte de iubire. O carte cu un mesaj superb.
Ingrid Beatrice Coman-Prodan (născută la Tecuci, în 1971), este o scriitoare de limbă italiană, engleză şi română. Scrierile sale abordează în special teme de natură socială, istorică şi psihologică, aplecându-se cu predilecție asupra figurilor umane de obicei lăsate în umbră, așa-zișii eroi minori, pe nedrept uitați, care însă și-au lăsat profund amprenta pe complicata țesătură a conștiinței colective. A publicat mai multe romane în italiană, engleză și română, nuvele și piese de teatru, a tradus din limba română în italiană și din limba italiană în română.
Ingrid Beatrice Coman-Prodan. O mie de ani fără o zi. Editura Integral. 411 pag.
