Pentru unii sunt femei care de dragul banilor și-au lăsat copiii acasă privându-i de iubirea maternă, pentru alții eroine, pentru cei pe care îi îngrijesc, îngeri cu chip de femeie iar dacă e să le denumim conform nomenclatorului de meserii din Italia, sunt ”badante”.
Binecunoscuta scriitoare Ingrid Beatrice Coman, le numește în stilul său inconfundabil, ”forme sublime de iubire” și exact lor le-a dedicat o nouă carte, care în curând va ieși de sub tipar, intitulată sugestiv ”Badante pentru totdeauna”. Cartea adună în paginile sale povestea unei românce care a fost nevoită să plece departe de familia sa, mai exact în Italia, o poveste care pare să fie una general valabilă, doar micile amănunte fiind altele, de la caz la caz.
”Iubirea poate sǎ îmbrace nuanţe infinite în viaţa unui om și Dumnezeu le îmbrǎţișeazǎ pe toate.
O mamǎ cu valizǎ, deși greu de imaginat, poate fi o formǎ sublimǎ de iubire.”- narează scriitoarea în rândurile cărții, a cărei protagonistă, Magda, se regăsește în fiecare badantă mistuită de dorul pentru copiii lăsați acasă, un dor care nu poate fi explicat în cuvinte și ale cărui cicatrici lăsate în suflet, timpul nu va reuși niciodată să le înlăture.
La fel ca toate vinovatele nevinovate de această îndepărtare, Magda ajunge până la urmă să se împace cu utilitatea suferinței sale :
”Copiii mei au înţeles cǎ iubirea mea era amestecatǎ în aluatul pâinii pe care, de departe, le-o puneam pe masǎ.
M-au judecat uneori, mi-au strigat în faţǎ lucruri pe care nu voiam sǎ le aud, dar apoi m-au iertat.”
Desigur, acesta este unul dintre puținele citate pe care cu siguranță cititorul le va însuși ca fiind scrise cu propria viață, întreaga carte fiind de fapt o poveste a cărui fir este imposibil să nu lege laolaltă multitudinea de povești trăite de către badante. Aceste femei cărora autoarea Ingrid Beatrice Coman, le insuflă subtil, importanța și măreția existenței lor, ca straine aici și ca străine devenite acasă :
”Unul dintre primele lucruri pe care le-am înţeles despre badante, armata aceea numeroasǎ și invizibilǎ de femei care, într-un fel sau altul, modifica geografia bǎtrâneţii în Italia, era absoluta lor izolare și singurǎtate.”
Și cartea se încheie, simplu, cu:
“Ai grijǎ de tine.
Şi ai grijǎ de ceilalţi.
Grija pe care ne-o purtǎm unii altora ne ţine în viaţǎ.
Badante nu e o meserie, e un fel de a fi pe lume…”
