Creative Writing Therapy
Write your soul home…
Reaching out for words when it comes to our own stories can be one of the most powerful tools in the healing process. It has helped groups as diverse as war veterans, orphan children, refugees, prisoners and abused women to deal with personal trauma. It has helped ease anxiety, stress and depression. It has been even shown to boost the immune system.
Telling one’s story is one of the basic human needs. Writing makes us visible, not only to others, but to ourselves too.
It drags us out of our dysfunctions and helps us, in a gentle and non-traumatic way, find the way back home.
For we all have our unsaid stories growing around our pain and the more we deny them, the more they trap us in their heavy burden.
Trusting our pain to words through our left-free-to-flow hand that runs, wild, on the paper, allows our blocked emotions to flow out of our mind and body and find expression and understanding. There the healing process is triggered.
No matter how long the tunnel is, at the end of it stands, still, a better version of our souls: more aware, more careful to details, more communicative and less trapped in our painful silence.
Write your soul home…
Ricorrere alle parole per dare vita alla propria storia può essere uno degli strumenti più potenti nel processo di guarigione. Ha sempre rappresentato un prezioso aiuto per le categorie più disparate di persone, come i veterani di guerra, i bambini orfani, i rifugiati, i prigionieri o le donne vittime di abusi, aiutandoli ad affrontare meglio i traumi personali. Alleggerisce gli stati d’ansia, lo stress e la depressione. Ha un effetto benefico persino sul sistema immunitario.
Raccontare la propria storia è uno dei bisogni umani più elementari. La scrittura ci rende visibili, non solo agli altri, ma anche a noi stessi.
Ci trascina fuori dalle nostre disfunzioni e ci aiuta, in modo delicato e non traumatico, a trovare la strada verso casa.
Perché tutti abbiamo le nostre storie non dette, aggrovigliate attorno al nostro dolore, e più le neghiamo, più restiamo intrappolati nel loro pesante fardello.
Affidare il nostro male alle parole, attraverso la mano lasciata libera di correre, selvaggia, sulla carta, permette alle nostre emozioni bloccate di scorrere fuori dalla nostra mente e corpo e trovare espressione e comprensione. Ed è allora che scatta il processo di guarigione.
Non importa quanto sia lungo il tunnel, alla fine ci aspetta, ferma e decisa, una versione migliore della nostra anima: più consapevole, più attenta ai dettagli, più comunicativa e meno intrappolata nel nostro doloroso silenzio.
Riporta la tua anima a casa scrivendo…
Încredinţarea propriei poveşti cuvântului scris poate fi cel mai puternic instrument de vindecare. A ajutat categorii disparate de oameni, precum veterani de razboi, copii orfani, refugiaţi, prizonieri sau femei abuzate să-şi înfrunte traumele personale. S-a dovedit utilă în alinarea stărilor de anxietate, stres şi depresie. A fost demostrat că poate întari pâna şi sistemul imunitar.
Dreptul la propria poveste este unul dintre cele mai elementare drepturi umane. Scrisul ne face vizibili, nu doar celor din jur, ci şi nouă înşine. Ne scoate di propriile noastre neajunsuri şi ne ajută, într-un fel blând şi netraumatic, să gasim drumul spre casă.
Toţi avem poveştile noastre nespuse, ţesute în timp în jurul propriei dureri, şi cu cât le negăm mai mult, cu atât povara lor ne va copleşi treptat.
Să-ti încredinţezi oful cuvântului prin intermediul mâinii lăsate să zburde, liberă şi sălbateca, pe hârtie, permite emoţiilor îndelung sufocate să-ţi iasă din minte şi din corp, să fie exprimate şi înţelese. Abia atunci începe cu adevărat procesul de vindecare.
Indiferent cât de lung este tunelul, la capătul lui ne aşteaptă, maiestuoasă şi luminoasă, o versiune mai bună sufletului nostru: mai conştientă, mai atentă la detalii, mai comunicativă şi mai puţin prinsă în capcana tăcerii noastre dureroase.
Scrie, ca să-ti readuci sufletul acasă…
